În această seară m-am întors de la Școala de Vară din Pitești, pe care o organizez de 8 ani, împreună cu Memorialul Închisoarea Pitești. Am fost, deci, prea ocupat cu lucruri importante ca să îi bag în seamă teribilismul patetic al celor doi rătăciți de mai jos (pardon, „delegație”). Aș fi vrut să fiți printre noi miercuri seara, să fi văzut cât am putut să râdem de „sfidarea curajoasă”. Dar acum că sunt acasă și în afara oricărui pericol 🙂, vreau să subliniez câteva lucruri.
1. Ce s-a întâmplat, de fapt? În vreme ce noi eram înăuntru, la activități, „delegația” a venit, a făcut această poza (ÎN AFARA MEMORIALULUI) și a plecat. Nu ne-am întâlnit cu ei, nu i-a văzut nimeni. Curajoasă sfidare. Dacă am fi știut ce temerari avem pe strada de lângă noi, mai că ne-am fi gândit să anulăm școala de vară.
2. După ce unii dintre noi (inclusiv participanți) i-au luat peste picior pe pagina lor și au primit block (după jignirile troglodite de rigoare), s-au gândit să nu dispară orice urmă a curajului tânăr-comunist și au postat pe paginile personale de facebook. Un ziarist local s-a sesizat și a făcut un articol și de acolo (cred) au preluat știrea și alte organe de presă.
3. Memorialul Închisoarea Pitești este o fundație privată care a transformat acea parte din fostul penitenciar care îi aparține în muzeu memorial, fără niciun ajutor din partea statului român. Nici măcar nu este scutit de impozite, cum ar fi cazul, dat fiind faptul că vorbim de un monument istoric. (De altfel, și școala de vară este organizată împreună cu noi, care suntem tot un ONG.)
Jela Despois m-a întrebat dacă nu avem ce să facem. Nu știu dacă avem ce să facem. Principial eu nu sunt pentru a interzice nimic. Legea care trimite la închisoare pentru promovarea simbolurilor fasciste și legionare mi se pare o mare greșeală. Dar, dacă ea există, e complet anormal ca simbolurile comuniste să fie curate ca lacrima. Nu există nicio lege care să interzică promovarea lor.
Pe scurt: statul român (comunist) ucide și torturează oameni. Statul român nu face NIMIC pentru cultivarea memoriei victimelor. O facem noi, în privat, din banii și timpul nostru. Suntem înjurați de comuniști (2, dar totuși…) în plină democrație. Statul român nu face NIMIC și nu ne proteajă absolut deloc. Dacă nu era presa, nu afla nimeni despre asta.
(Apropo de presă și de ziariștii care pot citi acest text: am obosit să citesc aceleași informații greșite despre fenomenul Pitești. Perioada corectă este 1949-1951 (și NU 1952), iar numărul studenților torturați în această perioadă este de 600 (și NU între 1000 și 5000).
PS: Vă rog să mă credeți că mi-a fost foarte greu să scriu această postare rămânând serios. Le văd figurile celor doi și mă apucă râsul. Dar îmi permit să fac asta doar în privat. Pentru societate, sunt obligat să reacționez.
