Omul turnat la Securitate de Traian Băsescu
În continuare știrilor asemănătoare din ultima perioadă, un alt negaționist al propriei colaborări are documente care demonstrează că a oferit note informative Securității. Și, la fel ca ceilalți dinaintea lui, se ascunde după adevăruri parțiale sau exerciții semantice. De data aceasta este chiar fostul președinte al României, adorat de unii, hulit de alții și, Doamne, cât de iubit de atâția mari intelectuali ai țării. N-am auzit pe niciunul să se distanțeze public de cel care i-a protejat multă vreme.
Exercițiu de imaginație: dat fiind faptul că același Traian Băsescu a inițiat predarea dosarelor Securității către CNSAS (da, știu, parțial, fără inventar, cu multe dosare secretizate de comisia mixtă fără a fi citite etc., dar a făcut-o) și a condamnat comunismul în numele statului român (da, știu, exercițiu de imagine, fără urmări concrete, dar a făcut-o), de ce ar fi fost așa greu să recunoască relația pe care a avut-o cu Securitatea și să spună că realizează acum că a fost o greșeală a tinereții, pe care vrea să o îndrepte prin aceste gesturi? Poporul român e iertător, uneori chiar prea iertător. Ar fi ieșit bine din povestea asta, după părerea mea. O fi mai bine așa, să te vadă toată lumea drept împăratul gol și tu să susții în continuare că n-avem noi ochi să vedem veșmintele de pe tine?
Așa pare a fi mereu la noi: cei care dau informații Securității îi predau apoi dosarele spre public, politologul fiu de bolșevic scrie raportul „final” de condamnare a comunismului, demnitarul deținător a 6 case (dintre care una achiziționată fraudulos, fapt dovedit în instanță) condamnă corupții în funcții publice, teologul justifică furtul dacă rămâi fără bani pentru că i-ai băut pe toți etc. Și apoi ne mirăm că lumea nu mai face diferențe între putere și opoziție.
De cele mai multe ori e greu să rămâi echilibrat și vertical. Ceea ce nu înseamnă că ai vreo scuză dacă te afunzi în mocirlă. Viața nu e ușoară, iar calea mântuirii e îngustă. Îndrăzniți, totuși! El a biruit lumea.
