Am trăit-o și pe asta: informatorul este, de fapt, cel urmărit și monitorizat. Să nu se supere dl. Boia pe mine, dar îmi aduce aminte de Adrian Păunescu, care își flutura dosarul de urmărit pe la televizor, plângându-se că a fost o victimă a sistemului.
Oare de ce astfel de oameni simt nevoia să se expună ridicolului prin victimizare? Nu era mai cinstit să spună pur și simplu ce a făcut și atât? Lumea comentează oricum, de ce e nevoie să-i mai dai și muniție? Nu înțeleg, pur și simplu nu înțeleg