15
2016 Septembrie
↑ PRINT VERSION    |    ↓ SAVE AS PDF         A | A
Ionuţ Butoi, Mircea Vulcănescu - O microistorie a interbelicului românesc
GALERIE FOTO 1

Autor: Ionuț Butoi

Titlu: Mircea Vulcănescu - O microistorie a interbelicului românesc

Categorii: Cea mai bună carte despre interbelic; Cea mai bună carte

Editura: Eikon

Număr pagini: 388 p.

 

Ionuț Butoi este doctor în sociologie din 2012 și asistent universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Face parte din grupul informal de istorie socială Cooperativa G.

„Marea calitate a istoriei sociale este cautarea – obligatorie – a nuanțelor. Într-o vreme a generalizarilor trufașe, o asemenea atitudine cultivată cu succes de Ionuț Butoi este mai mult decat reconfortantă.” (Zoltán Rostás) 

 

 

Fragmente:

 

„Cu toate că ponderea exporturilor de cereale fusese concurată, în perioada interbelică, de exportul de petrol, nici petrolul nu reprezenta o alternativă pentru România, pentru că rezervele erau limitate. Aşadar nu în industria extractivă vedea Vulcănescu viitorul, ci cea manufacturieră, capabilă să prelucreze atât resursele extrase de pe propriul său teritoriu cât şi materie primă importată. De asemenea, producţia industrială nu ar fi trebuit, în viziunea sa, să fie orientată doar către piaţa internă, ci şi către piaţa externă, îndeosebi către cea regiunilor vecine, a Europei Răsăritene şi de Sud-Est. Preconiza chiar o uniune vamală cu statele balcanice, anume cu aceste state pentru a valorifica avantajul relativ al industrializării superioare a statului român. O Uniune similară dunăreana sau a ţărilor Micii Înţelegeri, pildă, nu mai era în avantajul României, având în vedere industria puternică a Cehoslovaciei”

„Mai era un motiv pentru care Vulcănescu preconiza industrializarea României în acest fel: provocările demografice ale gospodariei ţărăneşti. Având în vedere sporul demografic, excedentul de populație rurală, gospodăria trebuia să se orienteze ori către o agricultură intensivă, capabilă să întreţină, pe un lot fragmentat, grupul familial, ori să intre într-un nou regim de neoiobăgie, ori să, se „proletarizeze”.În orice caz, tendinţele demografice rurale exercitau presiuni care ar fi putut fi valorificate în folosul industriei”

„Într-o ultimă „conferinţă.'" ad-hoc ţinută pe timpul detenţiei de la Arsenal, în 1946, Vulcănescu era mai puţin optimist asupra perspectivelor de absorbire a excedentului populaţiei rurale de către industrie. Soluţia o vedea într-un program vast de lucrări publice concentrată către construcţia de centrale electrice şi de „drumuri moderne peste tot. Problemelor sociale puse de presiunea demografică şi de fărâmiţarea proprietăţii le contrapunea „organizarea producţiei, considerând că o nouă reformă agrară nu ar aduce o reală dezolvare. între cele două orientări interbelice: mecanizarea agriculturii extensive şi agricultură de tipul micilor exploataţii daneze bazate pe creşterea animalelor, ultima variantă o consideră „singura salvatoare pentru agricultură neamului nostru”

„Aşadar, din contribuţiile economice ale lui Vulcănescu se desprinde un model de dezvoltare care ar consta în politici care să protejeze mică gospodărie ţărănească, orientând-o către agricultura de tip intensiv, furnizându-i o infrastructură adecvată care să-i faciliteze intermedierea cu piaţa care să constea în credite bancare adecvate şi cooperație şi, de cealaltă parte, în politici de dezvoltare a industriei manufacturiere şi a lucrărilor publice care să absoarda „excedentul populaţie rurale”. Vulcănescu respingea soluţiile mecanizării agriculturii atât pentru că ar fi presupus păstrarea unui model productiv considerat depăşit din cauza noilor realităţi internaţionale — cel cerealier — cât şi pentru că o asemenea măsură nu ţinea cont de logica gospodăriei ţărăneşti. În acest punct se poate constata preferinţa lui Vulcănescu pentru o „economie naturală, termen preluat la Aristotel, prin care înţelegea o acţiune economică care nu este motivată de profit, ci de acoperirea nevoilor familiale. Economia capitalistă era, dimpotrivă, una „artificială, organizată în vederea „obţinerii câştigului”. Din acest motiv, apariţia „chiaburilor”, „întreprinzători agricoli cu structura capitalistă” reprezenta, pentru acelaşi, un factor de disoluţie a satului românesc. Demonstrarea caracterului aparte al economiei practicate în mica exploatare agricolă, precum şi la sate, au fost constante ale preocupărilor şi analizelor sale atât calitate de functionar-expert al statului, cât şi în calitate de sociolog şi publicist”.

 

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Autor: Ionuț Butoi

Titlu: Mircea Vulcănescu - O microistorie a interbelicului românesc

Categorii: Cea mai bună carte despre interbelic; Cea mai bună carte

Editura: Eikon

Număr pagini: 388 p.

 

Ionuț Butoi este doctor în sociologie din 2012 și asistent universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Face parte din grupul informal de istorie socială Cooperativa G.

„Marea calitate a istoriei sociale este cautarea – obligatorie – a nuanțelor. Într-o vreme a generalizarilor trufașe, o asemenea atitudine cultivată cu succes de Ionuț Butoi este mai mult decat reconfortantă.” (Zoltán Rostás) 

 

 

Fragmente:

 

„Cu toate că ponderea exporturilor de cereale fusese concurată, în perioada interbelică, de exportul de petrol, nici petrolul nu reprezenta o alternativă pentru România, pentru că rezervele erau limitate. Aşadar nu în industria extractivă vedea Vulcănescu viitorul, ci cea manufacturieră, capabilă să prelucreze atât resursele extrase de pe propriul său teritoriu cât şi materie primă importată. De asemenea, producţia industrială nu ar fi trebuit, în viziunea sa, să fie orientată doar către piaţa internă, ci şi către piaţa externă, îndeosebi către cea regiunilor vecine, a Europei Răsăritene şi de Sud-Est. Preconiza chiar o uniune vamală cu statele balcanice, anume cu aceste state pentru a valorifica avantajul relativ al industrializării superioare a statului român. O Uniune similară dunăreana sau a ţărilor Micii Înţelegeri, pildă, nu mai era în avantajul României, având în vedere industria puternică a Cehoslovaciei”

„Mai era un motiv pentru care Vulcănescu preconiza industrializarea României în acest fel: provocările demografice ale gospodariei ţărăneşti. Având în vedere sporul demografic, excedentul de populație rurală, gospodăria trebuia să se orienteze ori către o agricultură intensivă, capabilă să întreţină, pe un lot fragmentat, grupul familial, ori să intre într-un nou regim de neoiobăgie, ori să, se „proletarizeze”.În orice caz, tendinţele demografice rurale exercitau presiuni care ar fi putut fi valorificate în folosul industriei”

„Într-o ultimă „conferinţă.'" ad-hoc ţinută pe timpul detenţiei de la Arsenal, în 1946, Vulcănescu era mai puţin optimist asupra perspectivelor de absorbire a excedentului populaţiei rurale de către industrie. Soluţia o vedea într-un program vast de lucrări publice concentrată către construcţia de centrale electrice şi de „drumuri moderne peste tot. Problemelor sociale puse de presiunea demografică şi de fărâmiţarea proprietăţii le contrapunea „organizarea producţiei, considerând că o nouă reformă agrară nu ar aduce o reală dezolvare. între cele două orientări interbelice: mecanizarea agriculturii extensive şi agricultură de tipul micilor exploataţii daneze bazate pe creşterea animalelor, ultima variantă o consideră „singura salvatoare pentru agricultură neamului nostru”

„Aşadar, din contribuţiile economice ale lui Vulcănescu se desprinde un model de dezvoltare care ar consta în politici care să protejeze mică gospodărie ţărănească, orientând-o către agricultura de tip intensiv, furnizându-i o infrastructură adecvată care să-i faciliteze intermedierea cu piaţa care să constea în credite bancare adecvate şi cooperație şi, de cealaltă parte, în politici de dezvoltare a industriei manufacturiere şi a lucrărilor publice care să absoarda „excedentul populaţie rurale”. Vulcănescu respingea soluţiile mecanizării agriculturii atât pentru că ar fi presupus păstrarea unui model productiv considerat depăşit din cauza noilor realităţi internaţionale — cel cerealier — cât şi pentru că o asemenea măsură nu ţinea cont de logica gospodăriei ţărăneşti. În acest punct se poate constata preferinţa lui Vulcănescu pentru o „economie naturală, termen preluat la Aristotel, prin care înţelegea o acţiune economică care nu este motivată de profit, ci de acoperirea nevoilor familiale. Economia capitalistă era, dimpotrivă, una „artificială, organizată în vederea „obţinerii câştigului”. Din acest motiv, apariţia „chiaburilor”, „întreprinzători agricoli cu structura capitalistă” reprezenta, pentru acelaşi, un factor de disoluţie a satului românesc. Demonstrarea caracterului aparte al economiei practicate în mica exploatare agricolă, precum şi la sate, au fost constante ale preocupărilor şi analizelor sale atât calitate de functionar-expert al statului, cât şi în calitate de sociolog şi publicist”.

 

Cartea poate fi cumpărată de aici.

SONDAJUL CSIC

Cum ați caracteriza Legea nr. 217/2015 (anti-legionară)?

EVENIMENTE
D L M M J V S
 
 
 
 
 
1
 
2
 
3
 
4
 
5
 
6
 
7
 
8
 
9
 
10
 
11
 
12
 
13
 
14
 
15
 
16
 
17
 
18
 
19
 
20
 
21
 
22
 
23
 
24
 
25
 
26
 
27
 
28
 
29
 
30
 
31
 
 
 
 
 
 
 
eveniment CSIC
alte evenimente